Cultură

Când cireșele erau coapte. De Andreea Russo

9 aprilie 2023

 Are 28 de ani. Este din Republica Moldova și a lansat recent a cincea carte – ”Când cireșele erau coapte„ Andreea Russo a debutat la vârsta de 20 de ani cu primul volum din trilogia Amintiri din viitor. Volumul a fost premiat la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret din Chișinău, ediția a XX-a. Au urmat alte două volume, în 2016 și 2017. Tot în anul 2017 a lansat romanul „Fata cu vise alb-negru”, a urmat în 2018 romanul-jurnal ,,MoArt”, iar în 2020 romanul existențialist ,,MINIM”. Andreea a studiat la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București, Facultatea de Film și la Universitatea din București, Litere, așadar scrie și scenarii de film și teatru.

”Când cireșele erau coapte„  este scrisă după o poveste reală ce are ca subiect deportările in Kazakhstan în anii ’40, pentru care s-a documentat din diverse surse istorice și din povestea aflată de la  Gheorghe Gaitan, strănepotul lui Feodor Gaitan, personajul principal al cărții.

Mai multe despre carte aflați din interviul de mai jos.

Cine este Andreea Russo si de unde vine?
Andreea Russo este un vis devenit realitate, un pseudonim pe care acum 12 ani o elevă și l-a schițat pe caiet. Întâmplarea avea loc în Chișinău.

De unde ai această pasiune pentru scris? Moștenești talentul de la cineva din familie?

Aș spune că scrisul m-a avut pe mine ca pasiune, acesta a apărut spontan din plictiseală și de atunci nu a mai plecat. În momentul acesta ,,a scrie” face parte din mine și e ca și cum a venit la pachet cu tot ce însemn eu. Ce ține de talent, nu-l moștenesc din familie, dar tind să cred că actul de ,,a filosofa și a analiza viața” are rădăcinile undeva în familie.

Cum se numește prima carte pe care ai scris-o și despre ce a fost?

Am publicat prima mea carte la 20 de ani și se numește ,,Amintiri din viitor”. Este o poveste despre Mir, personajul care nu are amintiri din trecut, ci doar amintiri din viitor. O carte ce trezește multe întrebări și ne lasă fără răspunsuri.

Cea mai recentă carte lansată “Când cireșele erau coapte” are o povestea reală la bază. Cum te-ai inspirat pentru ea?

Povestea aceasta a ajuns la mine prin prisma unui regizor ce era în căutare de scenarist. Puțini știu că am studii în film și mai scriu și scenarii. Mi-a plăcut într-atât de mult povestea, încât i-am dat viață prin intermediul unei cărți. Am simțit că nu pot scrie scenariu fără să scriu înainte o carte.

Cum ai reușit să echilibrezi emoțiile și să transpui povestea într-un mod care să nu fie apăsător pentru cititori?
Am gândit povestea din perspectiva unui copil care nu are suficientă maturitate pentru a înțelege ceea ce se întâmplă cu adevărat. Un copil care vede lucruri frumoase în infern și care totuși simte și e fericit că o are alături pe mama.

Ce mesaj vrei să transmiți cu această carte?
Aici voi cita o prietenă care a citit cartea: ,,Deși naratorul e Feodor, care e un copilaș de opt ani, de fapt cartea e un tribut pentru femei și mai ales pentru mame.”

 Cum ai ales acest titlu și ce semnificație are?

Pentru a scrie această carte m-am documentat din multe surse veridice, inclusiv din niște interviuri video cu cei deportați. Unul dintre intervievați a menționat: ,,țin minte că atunci cireșele erau coapte”, astfel, amintirea unui om s-a metamorfozat în titlul unei cărți.

 Un scenariu de film te tentează pe viitor?
Evident, așa cum spuneam acesta este motivul pentru care am făcut Facultatea de Film (UNATC) și deja lucrez la scenariul de film pentru a putea ecraniza cartea “Când cireșele erau coapte”.

Care este scriitorul tău preferat?
Albert Camus stă pe acest piedestal în ultimii ani și se pare că niciun alt scriitor încă nu a reușit să-l depășească.

Ai planuri pentru o altă carte?
Da. Am planuri pentru următoarele patru cărți. Știu deja titlurile, poveștile, am nevoie doar de timp.

Cu ce mesaj trebuie sa rămânem după ce închidem cartea?
Cred că fiecare rămâne cu un mesaj diferit, căci orice carte este oglinda propriului suflet.

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply Tudor 18 aprilie 2023 at 0:09

    A fost un articol foarte interesant si mi-a placut. Keep up!

  • Leave a Reply