Începem amenajarea la interior în #casabuhnici

Dacă sunt fericită și mândră? Da. Sunt. Dar și oboseala este pe măsură. De patru luni de zile visez șantier, termene limită, mobilă și grădină. Și muuulte mailuri cu partenerii și echipa de design interior. Tot ce știu este că această casă trebuie să fie gata într-un termen rezonabil, pentru că asta am promis că vom face. Ne dorim ca la 1 decembrie să dăm petrecere de final de proiect. Ok, cu mici lucruri poate nu așezate chiar la locul lor, dar cât de cât aduse în faza de final. Visul meu cel mai mare este ca aceste sărbători de iarnă să le petrec departe de oraș, alături de cei #2buhnici ai mei într-o casă în care să îmi cânte tare și frumos în boxe cel mai recent album Alicia Keys – HERE.

În acest moment casa la exterior este aproape gata și am trecut cu brio testele de presiune. La interior aproape am terminat cu tubulatura de ventilație, panourile de răcire și gips-cartonul. De curând am finalizat și încălzirea în pardoseală, am turnat șapa și comandat în sfârșit ușile de interior, unde ne-am împotmolit puțin. Lavabila este și ea stabilită, nimic fancy, doar în camera Arianei ceva culoare, am comandat electrocasnicele și mobila de bucătărie. Așa cum spunea și G, atunci când am început să construim ne-am inspirat din puținele case atât de îndrăznețe de la noi, ca Prispa sau Casa EFdeN. Am luat idei, le-am discutat de zeci de ori și ne-am făcut curaj să facem o casă românească, mult mai avansată dar ancorată în tradițional. Am ales ferestre mari, ca să avem lumină naturală dar și o priveliște frumoasă în orice moment al anului, un living în care să ne placă să stăm împreună, zi de zi, tehnologii noi dar economice și cât se poate de… invizibile (aici G știe cel mai bine:) )

Nu știu atât de mult despre case pasive, așa cum știe G dar atunci când Marius Șoflete (inginerul șef dar și ‘tatăl’ acestei case) a venit și ne-a adus vestea cea mare, că putem atinge ușor standardul de casă pasivă standard, ba că îl depășim cu brio chiar și cu aceste geamuri mari, chiar și de 16 metri pătrați, am înțeles că dincolo de ideea de casă este un proiect care poate schimba mentalități și modalități de construire în viitorul apropiat. Este extraordinar dar și teribil de greu. Și da, este meritul lui și al întregii echipe că ne-au ajutat să proiectăm o casă din viitor. Un viitor pe care G îl vede și îl simte ca nimeni altcineva. Iar asta câteodată mă sperie dar mă și ține cu picioarele pe pământ.

Entuziasmul a fost și mai mare atunci când a venit și ne-a spus cum #casabuhnici este foarte probabil să fie prima casă pasivă premium din România. Și doar a opta din lume. Nu știu dacă sunteți familiarizați cu acest subiect, însă vă spun că aceste case pasive se împart în trei categorii, standard, plus și premium. Diferența este dată desigur de consumul energetic și de impactul asupra mediului înconjurător în timpul construcției și mai ales al utilizării acesteia. Noi ne clasăm deja în standardul Pasiv Plus, o premieră pentru țara noastră dar ne apropiem cu ușurință de nivelul de clasificare Premium, zona în care #casabuhnici va fi printre primele din lume. Asta da provocare!

Și pentru că spuneam că am intrat deja la interior și știm destul de bine cum vor arăta toate, m-am gândit să vă arăt dormitorul nostru matrimonial. Este simplu, în culori calde, deloc încărcat. Locul în care abia aștept să mă trezesc dimineața și să privesc soarele și grădina mea plină cu flori. Randarea de mai jos evident că va mai suferi modificări pe parcurs, însă în această direcție mergem. Marilena Popa și Alina Catrina, arhitectele de interior de la Zada Architecture, sunt creative și au înțeles perfect ce ne dorim de la această cameră. Locul în care venim să ne odihnim și să ne trezim energizați. Și atât.

În camera de odihnă tehnologia este invizbilă pentru că nu vrem să vedem decât natura prin fereastra de ultra-definiție. Adică am ales o fereastră mare spre grădină în locul unui televizor și cam atât la capitolul divertisment. Desigur, iluminatul este smart, răcirea și încălzirea vin din pereți și pardoseală dar toate acestea sunt discrete ca un majordom perfect. Mereu acolo, le simți la nevoie dar nu le vezi. Caloriferele și aparatele de aer condiționat clasice rămân în amintirile de la bloc.

Pereții din dormitor arată însă deocamdată așa la finele lui septembrie, după doar o sută de zile de șantier. Țevi și cabluri, panouri de răcire și tubulatură de ventilație care sunt testate la presiune și calibrate de echipele noastre. Dar asta nu ne oprește să visăm cu ochii deschiși și să pregătim cu atenție etapele următoare. Parchetul este deja comandat și produs, patul la fel, corpurile de iluminat gata de livrare. Toate își așteaptă rândul să fie puse în acest tablou în următoarele zile și săptămâni.

Până atunci spune-mi cum ți se pare ideea de amenajare a dormitorului nostru cu un comentariu mai jos.