#casabuhnici, după 36 de ani de bloc

Am copilărit la bloc. La etajul șapte din opt. Când liftul nu mergea simțeam cum mi zbârlește părul în cap, pentru că în spate aveam ghiozdanul iar pe un alt umăr echipamentul de sport/balet. Iar atunci când nu era curent, căci se întâmpla și asta foarte des, începeam să număr în gând scările până ajungeam la ușă. Mă mai și împiedicam de îmi juleam adidașii în bot, dar nu conta. Important era că ajugeam la destinație. Da, fix când venea curentul!

De când mă știu am stat la bloc. Doar vacanțele la bunica erau la țară, la casă. Nu îmi surâdea foarte tare ideea de a sta la casă pentru că mi se părea că luxul suprem era la bloc. Curat, civilizat, comod, cu prieteni, mașina parcată în fața blocului, nu la casă, unde permanent trebuia să faci ceva, să mături curtea, să dai la animale să mănânce, să culegi nucile, cireșul și vișinul și să sapi un pic și pe la cartofi. Spun de toate astea pentru că erau fix activitățile pe care le făceam la bunica, în vacanță. Dar doar în vacanță îmi plăceau, să se înțeleagă.

Cum venea toamna și începeam școala, îmi doream să mă reîntorc în palatul meu de cristal, de la bloc. Aici aveam prietenii cei mai buni iar școala la o aruncătură de băț. Mai târziu, în adolescență, am înțeles mai bine diferența dintre casă și bloc, probabil și de unde părinții mei și-au dorit o schimbare în acest sens. Și ei crescuți la casă, și-au dat seama că a venit momentul când trebuia să se întoarcă la origini, însă prețurile mari și casele mici nu s-au portivit cu nevoile noastre. Așa am ajuns din nou la bloc. De data asta la etajul 1 din 4. Și lângă un parc plin cu verdeață. Bucuria mamei. Și aici au rămas până astăzi, însă cu dorința în suflet, de a sta la casă.

Acum a venit rândul meu să aleg. Casă sau în continuare bloc? Dacă anul trecut încă mă mai gâdeam la avantaje și dezavantaje pentru fiecare în parte, astăzi știu sigur ce vreau. Casă. Căci văd numai avantaje. Mai ales după 36 de ani de stat la bloc. Vreau la casă pentru că nu mai vreau vecini care să mă facă să ascult prohodul, pe repeat, până la 5 dimineața, să îi aud cum se ceartă, cum mă inundă pentru că a uitat să îi spună soțului să repare cada, cum aruncă mucul de țigară pe pervazul meu, cum scara blocului este murdară pentru că femeia de serviciu uită să vină lunea, pentru că vreau să pun muzică tare, vreau mai mult aer, vreau să stau până târziu, în miez de noapte, afară, la un pahar de vin cu prietenii, vreau o bucătărie mai mare (poate așa încep să gătesc), vreau patul din dormitorul meu să fie king size, și nu în utimul rând dressingul meu mic de la bloc nu mă mai satisface. Deci am nevoie de unul mai mare.

Și totuși, dincolo de toate aceste înșiruiri, de ce? Pentru că vreau să mă bucur de o viață liniștită mai mult, să trăiesc mai mult, eu și familia mea. Nu reneg orașul, căci el este ora exactă în businessul meu, însă a venit și momentul pentru un loc al meu, pe pământ. La propriu. Până acum câțiva ani oamenii se mutau de la casă la bloc, pentru un stil de viață cosmopolit, în inima orașului. Acum, tot mai mulți părinți, ca și noi, se gândesc la posibilitatea de a crește copiii departe de mall-uri, parcuri mici între blocuri și poluarea din ce în ce mai mare din oraș.

Unii ar spune că e izolare, lispă de socializare, diversitate și viață urbană. Eu nu cred. Le poți face și avea pe toate. Alegerea traiului la casă, în afara orașului, nu înseamnă sfârșitul vieții cotidiene. Diferența o face fiecare. O casă aduce și costuri suplimentare, dar îți face viața mai frumoasă și mai lungă, la propriu.

#casabuhnici despre asta este. Liniște, iarbă verde, viață și mâncare bună… la un pas de oraș. Cred că toți merităm ce este mai bun iar casa din suburbii este aproape compromisul ideal, cel puțin până când reînvățăm să facem orașe prietenoase cu familia, unde copiii pot respira aer curat, se pot juca, pot dormi. Da, știu. O casă aduce cheltuieli mai mari de la întreținerea ei (curățenie pe o suprafață mai mare, consum mai mare de electricitate și/sau gaze), tuns gazon, dat zăpada iarna) până la reparații de tot felul.  De la țevi la acoperiș, bucăți de tencuială sau cine știe ce gard, balama sau poartă.

Avantaje? Mult mai multe. Multă libertate când vine vorba de amenajări, reparații, modificări, chiar și posibilitatea de extindere a spațiului de locuit, nu stresezi și alți vecini dacă vrei să dai o petrecere, curte și grădină, suprafață mai mare, camere mai mari, și nu în ultimul rând valoarea. De obicei, casele își apreciază valoarea de-a lungul timpului. Chiar dacă vânzarea unei case este mai dificilă, aceasta poate fi considerată o investiție mai bună decât un apartament în oraș.

Casa noastră, #casabuhnici, pe care o puteți vedea aici LIVE, are șase elemente cheie.

1. smart – Controlabilă de la distanță și cu inovații de ultimă oră, de la izolația din fundație până la automatizări care nu se văd, dar funcționează inteligent.

2. eficientă energetic– Printr-o proiectare minuțioasă am reușit să reducem consumurile la minimum prin limitarea punților termice și folosirea strategiilor pasive, realizând astfel o locuință fără facturi lunare.

3. materiale sustenabile – Echipamentele și materialele au o energie înglobată mică și sunt prietenoase cu mediul. Am introdus inclusiv materiale reciclate din vechi case săsești.

4. sigură – Structura din CLT nu este doar mai solidă decât una din blocuri ceramice și stâlpi de beton, ci și mult mai eficientă la toate capitolele.

5. confortabilă – Am reușit să asigurăm toți parametrii de confort interior, de la temperatură și umiditate, la nivelul de oxigen, CO2, iluminat natural.

6. automatizată – Sistemul inteligent de automatizare îți permite să controlezi și să monitorizezi casa de la distanță, fie că ești plecat în concediu și la întoarcere vrei să ai confortul optim, fie că vrei să știi în fiecare secundă consumul sau producția casei.

Da, să zicem că datorită lui G, casa aceasta va fi high-tech. Și sperăm să vă inspire. Iată cum arata șantierul acum două săptămâni cu o fundație terminată și cam ce își dorește A.