Un dintisor

Sa mor de bucurie si nu alta. Ieri ni s-a aratat primul dintisor frumos dantelat.
Am avut noroc si nu ne-am chinuit atat de tare (cu febra sau deranjat la stomac). Doar cu ceva reprize de plans, in special seara si cateva zile la rand fara pofta de mancare. In schimb au curs balute rauri rauri. Mai ceva ca un izvor. Si le gaseam uscate seara pe telefon, telecomanda, jucarii, lingurite, orice avea directia gurita. Chiar si pe fatunica ei mica si rotunda.
Mai nou ma studiaza foarte atent. Ma priveste fix, ma pipaie pe fata cu degetelele, imi verifica manichiura, cu ce culoare este facuta, apoi imi zambeste seducator si se fastaceste pana imi taie respiratia. Iar la 6 dimineata cand isi bea lapticul ori adoarme mancand, ori vorbeste cu mine in toate limbile pamantului. Iar eu o aprob in tot. Ca deh’… tare imi place cum le zice!