Este una dintre poveștile mele preferate din noul sezon. Nu știu cum este să trăiești cu istorie și tradiție în familie, dar presupun. Cu siguranță frumos dar și…responsabil. Exact așa cum s-a simțit ea atunci când, după pierderea unei persoane dragi din familie a decis să preia businessul familiei, o fabrică de marochinărie, deținută de părinții săi, meșteri artizani, ce produceau în anii 1970 truse speciale pentru instituțiile statului. Nu asta a fost intenția ei, de a prelua o fabrică de la zero, într-o perioadă în care cu siguranță, ca orice adolescentă, ai o grămadă de visuri. Întâi a ales să intre la ASE. Ba chiar a lucrat și într-o bancă. Însă nu a ținut-o mult provocarea. A trecut la Stomatologie. După doi ani și-a dat seama că nici asta nu era ceea ce își dorea. Ultimul stop: fabrica părinților.
