11 luni

Petrecem de 11 luni impreuna. Fiecare zi, fiecare noapte. Si niciuna nu este la fel. Nici nu as vrea sa semene. De o luna de zile este tot mai ambitioasa sa mearga singura, sa se dea jos din pat singura sau sa manance cu mana. Ca deh’ simte ca este mare! Ii place sa ma imite cand tusesc sau stranut, danseaza cand aude muzica, face cu mana la toata lumea pe strada si aplauda la desene animate de la care nu se lasa dusa prea usor. Are sase dinti ( 2 jos, 2 sus si 2 canini), ii plac toate fructele ( pasate cu biscuiti, in iaurt sau suc), legumele dar si biscuitii ( pe care ii place sa-i rupa intre dinti). Este pofticioasa si ar vrea daca se poate sa  guste si putin din cafea, vin sau bere.

De doua saptamani are o noua prietena. OLITA. Este foarte fericita cand o vede si se aseaza numaidecat pe ea. Sta acolo pana isi termina treaba, iar daca totul se intampla la desene este in culmea fericirii. Asa ca am depasit cu brio “faza cu olita”. A fost dragoste la prima vedere.  In parc este in largul ei. Verifica copii, le vorbeste, urca si coboara toate scarile si verifica toate pietricelele si frunzele de pe jos.

Ne topeste pe amandoi cand spune tatata, mamamama, dadada, hei, me  si neineineinei.  La fel ca atunci cand ne pupa si ne mangaie curioasa. Cand ajung acasa, dupa 6 ore de munca ( timp in care ma mai gandeasc la ea de vreo 3, 4, 5 ori) imi sare in brate, ma tine strans de gat si se bucura pe limba ei. Si asa sta atarnata de mine minute bune ca sa-i treaca dorul. Apoi revine la ale ei…insa ar fi bine sa fiu si eu prin preajma, caci altfel se supara, ma cearta si apoi plange. Dar ii trece repede dupa ce o pup de 10 spre 20 de ori.

Astept cu nerabdare ziua in care sa vina la noi in camera, sa se cuibareasca intre noi, sa ne pupam, gadilam, mirosim si sa facem planul pentru o zi in trei. Iar pentru astazi ii spun ca o iubesc cat de poate de multmultmultmult si ca ea este omuletul meu preferat.