Aseara am petrecut impreuna cu colegii mei de redactie (AutoTest) la gradina de vara UNITER. De fapt a fost o seara frumoasa pe care am dedicat-o din tot sufletul unei Doamne (doamna Popescu ii spunem toti) care a implinit de curand varsta pentrua iesi la pensie. Si uite asa ne-am strans cu mic cu mare pentru a petrece cateva ore bune impreuna …fara a discuta despre tipar, editorial, poze, teste, deadline sau machete.
Fac parte din acesta redactie de 11 ani, mai putin ultimii 2 pe care i-am impartit intre redactie si functia de consilier personal, insa nimic nu ma face mai fericita atunci cand revin in redactie alaturi de echipa mea sau cand discutam urmatorul sumar.
Am mai trecut printr-o despartire de alti colegi de redactie insa aceasta m-a emotionat in mod special. Am in minte prima mea zi de redactie…dar mai ales primul om care m-a intampinat. A fost EA. Doamna Popescu. Imi aduc aminte cu atata placere de momentul acela. Ne-am inteles de la prima privire. Am trecut impreuna prin momente extrem de frumoase pe care nu as avea cum sa le uit. Fac parte din viata mea si ma vor face sa vibrez de fiecare data cand ma voi gandi la ele. Am invatat de la ea ce inseamna echilibrul, calmul dar si cum sa fiu un lider de grup bun.
O doamna de o sensibilitate maxima, un suflet cald dar si puternic in acelasi timp. Pentru mine a fost ca o mama care intotdeauna a stiut sa ma protejeze si sa ma sfatuiasca atunci cand am dat de greu.
Ii multumesc pentru asta si ii transmit ca am sa o iubesc si apreciez in continuare si chiar daca timpul nu ne va permite sa ne vedem zi de zi, o asigur ca va fi mereu in sufletul meu.
Iata cateva poze din care nu puteau sa lipseasca cei doi nepotei gemeni. Bogdan si Razvan.
6 Comments
Foarte adevarat si emotionant ceea ce ai scris aici! Sper sa mai avem parte de asemenea momente placute petrecute impreuna, bineinteles alaturi de mamica noastra de la redactie 🙂
Si, in cazul in care nu ti-a zis nimeni pana acum, iti sta foarte bine cu un bebe in brate!
Va pup pe toti. Am inteles mesajul!
Multumesc din suflet pentru gandurile frumoase .
Despartirea este foarte grea dar sper ca ea sa fie numai o schimbare a statului de plata ( deacum incolo voi semna statul de plata acasa adus de postas)si noi sa ramanem la fel de bune prietene.
Te iubesc mult si te voi pastra mereu in sufletul meu alaturi de cei dragi .
Multumesc si eu foarte frumos. Sa speram ca vine postasul!!! Va pastrez aproape.
M-au emotionat randurile scrise, Lorena. Ma bucur sa vad cat de apreciata si iubita e mamica mea.Este o persoana speciala care pune suflet in tot ce face, e acolo cand ai nevoie de un sfat sau “umar” pe care sa plangi si nu zic asta pt ca e mama mea.
Ati fost ca o “familie” pt ea si o sa va simta lipsa. Multumesc mult pt toate clipele minunate care i le-ati oferit.
PS: Emi are dreptate, nu-ti sta rau cu un bebita.
Pazeste-o bine Ruxi. Noi ii multumim. Cat despre bebita astept de la tine vesti. Iti doresc numai bine. te pup.