In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane aflam ca “martisorul” este un mic obiect de podoaba legat de un fir impletit, rosu cu alb, care se ofera in dar, ca semn al sosirii primaverii, in special fetelor si femeilor, in ziua de 1 Martie. Tot din DEX mai aflam ca “martisorul” este denumirea populara a lunii martie.
De ce purtam martisorul? Traditia spune ca stramosii nostri purtau monede gaurite, atarnate de un fir impletit, colorat in alb si negru. Monedele erau din aur, argint sau din metal obisnuit, in felul acesta aratand cat de bogata este persoana care il poarta. Albul insemna revenirea la viata a naturii, respectiv primavara, iar negrul semnifica frigul iernii.
Acestea erau purtate la incheietura mainii sau prinse in piept cu un ac, iar fetele credeau despre ele ca le vor aduce noroc si frumusete. Cand copacii infloreau, femeile agatau firul de o ramura, iar cu moneda respectiva cumparau cas, pentru ca in tot restul anului pielea lor sa fie alba si moale.
In timp, rolul de obiect purtator de noroc s-a transformat in simbol al iubirii. Iar firul negru a devenit rosu. In trecut, mamele erau cele care faceau martisoarele, special pentru copii. Treptat, au inceput sa fie purtate de fete, apoi de femei. Se purta la gat ca un medalion, iar barbatii le purtau la palarie sau la caciula. Se puneau si la case, pe acoperis, sa fie casa protejata de duhurile rele ale iernii.
Traditia banutului este legata si de legenda Babei Dochia, pastorita cu cele sapte cojoace, transformata intr-o stanca. Se spune ca Baba Dochia a gasit intr-o zi moneda, a gaurit-o, a legat-o de un snur din fire de lana, albe si negre, impletite, purtand-o la gat in semn de noroc.
Inca o poveste frumoasa mai exista despre martisor. Una dintre cele mai frumoase zic eu. Mie personal imi place cel mai mult. Si zice asa:
“A fost odata un om sarac, care confectiona tot felul de lucruri pentru papusi: fundite, snurulete si hainute. Apoi le vindea in piata. Intr-o zi, vazand ca i s-au terminat materialele, omul a cautat prin casa saracacioasa, si tot ce a mai gasit a fost doua suluri de ata alba si rosie. Nestiind ce sa faca din ele, le rupse si le impleti. era foarte mandru de ceea ce crease…. Apoi facu un mic tablou, de care prinse snuruletul. Si s-a gandit: Cum sa denumesc acest obiect? O sa-i spun Martisor, deoarece suntem in luna martie si chiar in prima zi. Acestea vor fi daruite de catre barbati femeilor, drept cadou.” In felul acesta s-a dus vestea despre omul sarac, cel care a inventat acest simbol al primaverii.
Rosul inseamna dragoste pentru tot ceea ce este frumos, iar albul simbolizeaza puritatea si gingasia ghiocelului, prima floare a primaverii.
Ca sa respectam legendele si toate traditiile ce s-au format in jurul martisorului, acesta trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. Se poarta de la 1 Martie pana cand se arata primele semne ale primaverii, adica pana cand se aude cucul cantand, pana cand infloresc ciresii sau trandafirii, pana la venirea berzelor si a randunelelor. Si atunci, martisorul nu se arunca, ci se leaga de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc.
Pe langa toate aceste obiceiuri si legende martisorul ramane un simbol al bucuriei, al dragostei, un semn al venirii primaverii.
Chiar daca in fiecare an cumparam si purtam martisoare tot mai fanteziste, ciudate si mai haioase, traditia este traditie si ramane aceeasi. Acum martisoarele se poarta la revere, insa tot mai rar pot fi vazute purtate. In schimb, toti il primim si il daruim cu mare drag!
Va doresc o primavara frumoasa si calda!
No Comments